RSS

Sperante desarte…

25 Oct

life-one Crestem. Trupul se dezvolta, gandirea la fel, experimentam lucruri noi. Odata cu trecerea timpului, ne schimbam. Unii radical, altii mai putin, dar sufletul, si o parte din noi, ramane ca a unui copil. Un copil sunt, desi am trecut de varsta copilariei de mult, inca visez la multe lucruri, lucruri care unora li se par banale, lucruri pe care multi nu le considera importante. Ca un copil ce asteapta seara cu nasul lipit de geam venirea Mosului, un copil ce isi asteapta parintii acasa nerabdator, gandindu`se la promisiunea facuta de ei, de a`i aduce o noua jucarie…Cu aceeasi nerabdare am asteptat ziua de astazi…Cu inima batandu`mi puternic in piept, tresarand la fiecare sunet, asteptand venirea serii, pentru a o intalni. Ea, aceea pe care o cunosc de atat putin timp, dar simt ca o stiu de o viata.  Ea este acel lucru pe care il vrei cu ardoare, pe care ti`l doresti din tot sufletul, acel lucru care te face sa evadezi din banalitate, acel lucru ce te face sa te simti implinit, acel lucru ce te face sa fii fericit, sa nu iti mai pese de nimic in jur, nici de probleme, nici de necazuri, suparari, si alte lucruri care te intristeaza enorm…acea persoana care te face sa radiezi, sa fii cu zambetul pe buze, sa nu mai fii acelasi…

Seara vine, dar nu ne intalnim. Alte probleme, alte lucruri de facut, sau “altcineva”, naruie aceasta zi de mult asteptata, ca un nor ce apare pe cerul senin, un nor negru, care face ca totul in jur sa arate posomorat, trist… Asa sunt si eu, trist, singura licarire ce ardea inauntrul meu s`a stins, reaprinsa fiind de ea, dar acum doar un firicel de fum se mai inalta din ce a fost o urma de speranta…Si uneori chiar imi doresc sa fiu de fier, sa nu simt nimic, sa nu am sentimente fata de nimeni si nimic, sa fiu un simplu obiect, un simplu lucru inert, lipsit de viata….

Si ploua peste inima mea, dar oricat de mult as incerca, nimic nu iese cum imi doresc. Oare pentru ca cer prea mult?  Chiar este prea mult ?  Oare cu singuratate platesti pentru lucruri ce nici macar nu le`ai facut tu ?  Oare in singuratate trebuie sa traiasca un suflet ce nu vrea decat putina iubire, putina alinare, si un zambet pe buze de la ea…

 
Leave a comment

Posted by on October 25, 2009 in Uncategorized

 

Tags: , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: