RSS

Pierdut…

05 Nov

1967795430_bc1ef25358 Pierdut…asa sunt…pierdut…pierdut in fumul de tigare, pierdut in toata nebunia din sufletul meu….sufletul meu….care suflet? Cel pe care l`am pierdut acum mult timp …. Pierdut odata cu acele clipe de fericire al unui copil nevinovat…un copil care se gandea doar la ce va face maine, cu cine isi va mai pierde timpul aiurea pe strazi, prin baruri, prin diversele locale si locuri din acel oras simplu, plin de banalitate…acel oras care nu scoate in evidenta nimic…si pe nimeni…Un copil care nu se gandea la probleme, un copil ce nu accepta gandul ca va ajunge sa aiba belele peste belele, un copil ce nu se vedea ca un “oricare altul”…Un copil care credea in puritate, in fericire si in prieteni…..dar toate acestea spulberate fara pic de remuscari…Spulberata de o lume … de o lume inselatoare….o lume plina de iluzii, carora am cazut prada…o prada usoara dupa cum au spus`o unii, inocent, fara pic de experienta in viata, am cazut prada iluziilor desarte, am cazut prada falsitatii, banilor si faimei…lucruri ce te aduc pe cea mai inalta treapta, dar dupa un timp, cazatura de acolo ramane marcanta….Eram sus, eram inconjurat de multa lume, eram popular, aveam pe cine voiam, cand voiam…Faceam ce voiam, cand voiam, cu cine voiam…eram “elita” cartierului, cand eram toti eram zeu, nu ma interesa de nimeni din jur, de nimic…aveam faima, eram cunoscut, eram “sus”, pe ultima treapta, si credeam ca`mi e bine…Dar a venit si ziua in care am cazut de acolo, si cazatura se simte…se simte si acum, si se va simti si in timp…M`am inmuiat….unul a murit….un altul a intrat la puscarie…Cum ma simt? Ma simt gol…gol pe dinauntru, ca un caine, un caine pribeag ce strabate strazile in prag de iarna…un caine singur, in intuneric, in frig…

Draga cititorule, probabil te intrebi de ce in toate articolele mele vezi atata tristete, atata singuratate si cuvinte care dor…Nu e nimic aberant, nu e nimic de domeniul “SF”, nu e nimic inflorit…e doar realitatea, realitatea vietii, realitatea cruda de care ne lovim zi de zi…si care e tot mai dura…Asa ca draga cititorule, nu alerga dupa faima, nu alerga dupa bani, nu alerga dupa atentie si popularitate…toate acestea nu o sa te transforme in nimic decat intr`un “obiect” al altora, folosit impotriva tuturor si atingerii scopurilor unora, si dupa, un simplu “om”, nici macar prieten, nici macar amic….nu o sa te mai cunoasca, nu o sa te mai suporte….

Cu toate, prin cate am trecut, am ajuns sa cunosc cel mai de pret lucru : dragostea. Dragostea pura, acele momente in care simti ca ai un nod in gat, un gol in stomac, acele momente in care ai vrea sa spui multe, dar nu poti…ramas uimit de puritatea unei copile, de acea puritate de mult pierduta pe drumurile vietii , acea puritate pe care care o vad in ochii ei, in faptele si in zambetul ei, ma regasesc in ea….M`a intrebat de ce o iubesc atat de mult…m`a intrebat de atat de multe ori ce am vazut tocmai la ea…Stiu ca ti`am raspus deja la intrebare “Domnisoara ce m`ai dat peste cap”, si stiu ca o sa citesti si aceste randuri, te iubesc atat de mult pentru ca ma regasesc in tine….imi regasesc sufletul, imi regasesc copilaria, imi regasesc puritatea de mult pierduta….ma regasesc in faptele ei inocente, in zambetele ei, mereu cu mintea in nori………………………..

[Dedicat pustoaicei ce m`a dat peste cap…pustoaicei ce m`a facut sa cred iarasi in oameni neatinsi de ura si durere….ce m`a facut sa cred in puritate…]

“Si timpul trece tot mai greu pentru mine, timpul care odata zbura in prezenta ei, zambete ce rasunau pe toata strada, facandu`i pe toti sa intoarca capul….clipe de fericire de mult uitate….Clipe ce au ramas adanc intiparite in inima, amintirea ei….atat de vie…si acum….”

 

 

 
4 Comments

Posted by on November 5, 2009 in Uncategorized

 

Tags: , , , , , , , ,

4 responses to “Pierdut…

  1. zbordefluture

    November 5, 2009 at 11:22

    Imi pare rau ca a trebuit sa treci prin astfel de momente in viata ta.
    Intrun fel sau altul, toti ne pierdem naivitatea la un moment dat, si culmea e ca intrun mod dureros, fiecare dintre noi.
    Iti doresc sa treci de acest stadiu al vietii… sa mergi mai departe si sa inveti sa te bucuri de tot ce e frumos in viata!
    Si iti mai doresc sa iti pastrezi iubirea!🙂

     
  2. Fara Sentimente

    November 5, 2009 at 11:25

    Toti ne`o pierdem, dar la o varsta destul de “frageda” nu e chiar o bucurie…de acest stadiu al vietii o sa trec, poate, dar gandeste`te ca tot o sa ramana o farama din toate astea in sufletul meu….si cu iubirea……ea oricum va ramane a mea pentru totdeauna, in inima mea…..:-<

     
  3. zbordefluture

    November 5, 2009 at 13:44

    Nu e o bucurie… la orice varsta, crede-ma!
    Farame raman intotdeauna… indiferent daca experienta e urata sau frumoasa…
    Asta inseamna sa traiesti! Asta e viată!

     
  4. agirlyangel

    November 5, 2009 at 19:21

    viata nu e niciodata asa cum vrei noi sa fie..ne joaca feste de fiecare data cand avem iluzia de a fi gasit fericirea…eu m`am obisnuit deja….poate daca ai incerca sa te concentrezi asupra altor lucruri,sa gasesti alte centre in jurul carora sa iti petreci timpul…acele amintiri reci raman,sunt singurele lucruri care ne raman chiar daca timpul trece ireversibil-Amintirile..

     

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: