RSS

Homeless, hopeless

14 Mar

1234  Fara speranta…Nu e nici prima data, si pun pariu ca nu va fi nici ultima oara cand ma voi simti asa… De ce ? Pai … Sa luam intai toate lucrurile rele (desi am spus ca nu voi mai pune raul inainte, e inevitabil) : lipsa lucrurilor , lipsa multor chestii care devin o necesitate … Bineinteles, e doar vina mea , nu invinuiesc pe nimeni de ceea ce imi fac cu propria mana , cu propria stiinta si cu propria gandire. Am pierdut cam tot … Din cauza racelii , caracterului meu , purtarilor tampite si da, din cauza ca imi pierd mintile … La propriu, o iau razna. Sufar , de insomnii , de ganduri idioate , pe care inainte nici macar nu mi le inchipuiam , si acum isi fac de cap in capul meu . Durere fizica, durere psihica, durere sufleteasca. Multe stari la intamplare, multe ganduri idioate… Multe calmante, multe nopti nedormite si, mult mai important , lipsa cuiva care sa ma inteleaga. Stiu , am un caracter nesuferit, prin care tin cu tot dinadinsul sa indepartez pana si ultima persoana care ar vrea sa ma ajute , dar care pleaca ca multi altii … Ajunsurile devin neajunsuri , oamenii devin animale iar noi ne pierdem … Ne pierdem cu firea , ne pierdem cu privirea … Ne pierdem cu totul pana la urma , ratacind pe drumuri fara un scop sau o destinatie anume….Ne pierdem pe noi insine . Sunt pus in situatia in care pur si simplu nu mai am nici o scapare : cu spatele la zid , de parca ultima iesire , ultima portita si ultima scapare ar fi moartea . Nu , nu ma gandesc la suicid , deloc … Grea sau usoara , asa e viata . Invatam la orice pas , ca trebuie sa ne ridicam , sa continuam , sa invatam sa luptam . Dar oricata experienta vom avea , oricand viata te va intoarce cu susul in jos , iti mai da o palma si te invata sa intri din nou in garda. Am lasat garda jos pentru o perioada, mi`am luat palma cuvenita si acum … Acum nu mai stiu … Parca stau asa, si astept … Astept sa se intample ceva, dar nu se intampla nimic . Niciodata nu am fost de acord , si nici nu am inteles cum altii “se lasa in voia sortii” , sau ca ” timpul le rezolva pe toate” . Nu . Timpul nu rezolva nimic . Timpul doar trece , lasa urme, si curge mai departe. Noi . Noi trebuie sa facem ceva, sa gasim puterea necesara sa ne continuam drumul. Sa ne ridicam , sa privim sus , cautand printre sfinti si stele , un raspuns.

Acel raspuns nu o sa apara , scris ca prin magie pe cer, desenat pe vreun nor , sau in vreo coaja de paine . Minuni nu se intampla. Minunile le facem noi . Minunea suntem noi . Gasind mereu taria sa continuam . Da, sunt si care cedeaza. Sunt si care pierd lupta in fiecare moment si in fiecare secunda. Si da , crede-ma , conteaza foarte mult , enorm de mult , sa fii ascultat de cineva. Sa te asculte, chiar daca nu intelege prea mult din ce ii spui , sa te faca sa crezi ca te intelege si sa te faca sa crezi in tine. Sa fiu inteles de cineva, nu cred ca voi fi . Sunt mereu in contradictoriu cu mine, cu sinele meu , cu persoana mea . Ma contrazic singur, ca si cum doi nebuni , doua minti total diferite isi fac de cap intr-un singur corp bolnav. Partea buna s-a dus, a pierit de mult .Partea nebuna si-a facut de cap cat de mult s-a putut , dar incet simt ca pleaca si ea ..Si atunci , cum ramai ? Gol ? Nebun? Ce se va intampla cu tine ? Habar nu am , dar cred ca sunt pe cale sa aflu. M-am inchis in mine prea mult , nu ma pot deschide in fata nimanui . Ma prefac , ma mint ca “totul va fi bine ” , ca voi reusi , dar totul parca se misca impotriva. Am fost o fire incapatanata mereu , m-am ridicat si am mers mai departe de fiecare data… Dar , nu am ajuns nicaieri. M-am plafonat in anonimat, intr-o viata de rahat … Totul e de rahat, totul parca e alb-negru. Fara pic de culoare , fara pic de emotie , fara nici o senzatie si fara nici un sentiment. De ce ? Cu ce am gresit ? Caut raspunsuri … Imi pun intrebari , dar poate nu sunt intrebarile care trebuie , pentru a gasi un raspuns care sa ma faca sa vad totul diferit … Ca inainte… M-am schimbat … Voiam sa ma schimb , dar nu m-am schimbat in bine deloc … M-am schimbat intr-un fel diferit , neschimband nimic de fapt … Varsta , gandirea , oamenii , totul se schimba…Trece timpul fara sa poti face nimic in privinta asta. Neputincios.

Imi doresc sa adorm , iar cand ma voi trezi totul sa fie bine … Dar e doar un vis, stiu . Sunt constient de asta. Nu-mi ramane decat sa imi bag mintile in cap , sa imi revin, sa ma ridic si sa lupt in continuare. Daca e ceva in viata asta ce stiu sa fac cel mai bine, asta e . Sa lupt. Sa lupt cu viata, sa lupt cu oameni , si sa lupt cu tot ce e impotriva mea . Chiar daca pierdem batalii , razboiul continua. Trebuie doar sa ai acel moment, sa il gasesti de fapt , acel moment de tarie , de curaj si forta fizica , mentala si emotionala. Sa mergi mai departe. Lipsa de “prieteni” imi da de gandit . Nu ma pot integra , nu pot sa fiu ca toti “ceilalti” . Sunt vinovat , pentru ca vad ipocrizia si idiotenia din toti cei din jur, cat de prefacuti mincinosi si materialisti sunt. Iar cel ce imi era prieten adevarat , e departe. Imi lipseste calmitatea lui , sfaturile lui si sa simt ca e cineva langa mine care ma sustine si ma ajuta . Dar , va trebui sa continui . Sa merg pe drumul meu , si sa lupt sa ajung sus . Oricat de greu va fi , pana la urma , voi reusi !

 
Leave a comment

Posted by on March 14, 2015 in Uncategorized

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: