RSS

Mr. Destin

17 Aug

...-----  Despre destin …Despre destin se tot vorbeste…Auzim despre el , cum ca…ar fi ceva. Acel ceva ce ne defineste, ca si oameni , “aventura” de-a lungul vietii . Despre destin , unii spun ca fiecare om si`l face cu mana lui … Altii spun ca destinul e acel ceva, ce ne defineste. Ceea ce traim, ceea ce ni se intampla … Eu , personal , spun despre destin ca e … un nimic . Incerc sa inteleg ceea ce ma defineste..Ceea ce ma face a fi om , ceea ce mi se intampla, tot ceea ce fac . Incerc sa inteleg la fiecare pas , unde gresesc . Unde gresesc atat de tare , ce fac gresit si de ce acest “destin” mizer . De ce ? Incerc poate prea tare sa fac totul sa fie bine, sa caut sa perfectionez totul in jur . Alerg dupa idei catalogate drept “tampite” de unele persoane , incerc sa imi creez viitorul . Catalogat “imatur, imoral, nesimtit , curva, taran, badaran, salbatic” si multe altele . De ce ? Pentru faptul ca m-am inchis in mine … M-am inchis in mine prea mult timp . Nu stiu cum sa ma mai port , nu stiu ce sa fac , ce sa spun . Si pe buna dreptate , incep sa ma simt asa cum sunt catalogat … Salbatic , venit parca din alta lume . Inca mi-e greu sa inteleg , si sa cred , sa gasesc macar un motiv sa imi dau seama , de ce “oamenii” ajung mai ceva ca fiarele salbatice. Acum iti sunt alaturi . Iti zambesc , te imbratiseaza, te saruta , iti sunt iubiti , sau poate simpli prieteni , dupa care in momentul in care te-ai intors , devii fel si fel de chestii , in fel si fel de moduri . De ce ? De ce e greu de inteles ca IMI E GREU , vreau pace , liniste , alinare si pe cineva care sa ma ajute sa redobandesc controlul . Controlul asupra mea . Da , am ajuns in acele stari in care nu ma mai pot controla . Nu mai pot tine in mine, oricat as incerca sa fug , sa ma ascund , sa dispar , sa distrug in jur, sa sparg sa faram si sa urlu , nu mai pot inchide in mine frustrarea , ciuda, dusmania si oftica tuturor ce se revarsa asupra mea . Imi e teama , jur , de un moment in care ma voi pierde … Nu stiu ce o sa fac … Nu stiu nici eu macar de ce sunt in stare … Nu mai am control ….

Ce am cerut ? Liniste…Sa ies din “lumea mea” , sa pot sa zambesc, sa pot sa rad . Sa pot privi din nou spre cer si sa zambesc, sa multumesc. Sa multumesc pentru fericirea primita. Nu . Nu e adevarat … e o iluzie . E o iluzie cand esti fericit , pentru ca esti doar pentru un scurt moment. E o iluzie cand crezi ca poti insemna totul pentru o persoana,  cand in fapt iti va demonstra cat de neinsemnat poti fi . Cuvinte aruncate aiurea , vorbe spuse la nervi , poate , dor. Vrute sau nu , ele dor. Si oricat de “bestie” ai parea, inauntrul tau turbezi. Innebunesti . Simti cum totul fuge de sub picioare, simti cum te sufoci , simti cum inima bate la putere maxima, simti raceala din jur. Tremuri , iti musti buzele , iti strangi pumnii si faci orice sa te abtii , sa nu rabufnesti, in plans, in urlete , sa nu cazi in genunchi. Te abtii si incerci sa nu fii fazut in momentele tale de slabiciune absoluta, doborat total psihic si fizic . Iar cand nu e nimeni in jur, rabufnesti . Lovesti totul in jur, iti faci rau , te ranesti , si tipi , urli , plangi . Faci totul doar pentru a avea un moment de liniste. Un moment in care sa nu mai conteze nimic pentru tine. Acel moment in care pana si durerea dispare.

Cum mai spun altii , de ce scriu ? Incerc sa impresionez? Incerc sa captez atentia cuiva? Nu, acesta e raspunsul . Nu incerc sa par interesant, sa “sufar” pentru a ajunge cu ale mele cuvinte in ochii cuiva. Nu , nici una din toate tampeniile astea nu e motivul . Motivul pentru care scriu si “ma plang” aici , de fiecare data, cand simt ca cedez si nu mai pot ridica fiinta mea de la pamant , e pentru ca imi lipseste cu desavarsire acea PERSOANA , care sa tina locul mediului virtual. Acea persoana care sa te asculte , sa simta ca iti e greu , ca te doare, ca iti e rau si esti la pamant cu totul , sa simta ca nu iti e bine deloc si sa te sprijine, sa te tina de mana , sa te priveasca in ochi atunci cand nu iti mai poti tine in frau lacrimile , si sa fie langa tine . De ce nu exista o asemenea persoana ? Pentru ca in fata oricui ai incerca sa spui tot ce ai pe suflet , mai devreme sau mai tarziu vei fi luat la misto , vei fi alungat din viata acelei persoane , vei fi aruncat de-o parte . Si atunci tot ce ai fi spus, va fi spus mai departe, si asa ajungi , la fel ca mine, sa fii catalogat. Catalogat in fel si fel de moduri , in fel si fel de chipuri . Daca imi pasa? Nu , nu imi pasa. Deloc. Cum sunt privit , si ce cred altii . Asa prefer “anonimatul” in fata unor necunoscuti , care la un moment dat , au simtit ce simt si eu…Dar ma doare . In sinea mea ma doare , tot ce se spune , tot ce se vorbeste. Pentru ca nimeni nu poate privi peste “ambalaj” . Oricat de mult ai incerca si oricat de mult te-ai strofoca , sa te faci inteles, sa explici ce se petrece cu tine , replica primita e doar “esti foarte dificil” . De ce sunt dificil ? Din lipsa voastra de intelegere ? Nu . Ca nu stiu sa imi explic starile ? Poate. Pentru ca nimanui nu ii pasa de fapt , in suflet, prin ce treci tu , si ca totul e doar temorar ? Da ! . Langa cineva, oricat de mult ti-ar da iluzia ca esti iubit , acea persoana mai devreme sau mai tarziu va pleca . Si investesti , investesti timp , sentimente, si tot ce e mai bun in tine , in acea persoana . Cand pleaca, iti ia tot . Iti ia speranta , iti ia bunatatea , iti ia fericirea, iti ia zambetele si tot ce a fost mai bun in tine . Asa ca , atunci cand acea persoana iti pleaca , si iti spune ca vrea sa dispari din viata ei , ca ii e teama de tine , si pleaca cu tot ce a fost mai bun in tine, cu ce ramai ? Cu toata rautatea care ramane in adancul tau , suprimata, ascunsa, incatusata de momentele in care simti ca “esti fericit”  . De ce imi spuneai mereu ca sunt rau , ca nu stiu sa ma comport ? Ca n-am stiut sa discut cu tine ? Pentru ca nu ai stiut sa intelegi ! Pentru ca nu ai stiut sa asculti , sa auzi tipatul de durere ascuns in mine, sa vezi semnele la fiecare pas , ca nu imi e bine si ca , desi erai langa mine, eram stingher. Eram singur de fapt , si nu aveam nimic. De ce imi spuneai ca sunt salbatic ? Pentru ca n-ai putut sa vezi acele lucruri care imi faceau rau , pentru ca nu ai vrut sa ma sprijini , sa las toate relele din jur care ma apasa la o parte , si sa fim noi . Noi , si atat . D-asta ! Imi spui mereu ca ma vrei afara din viata ta . Ca vrei sa dispar si sa poti uita de mine. O sa dispar , si o sa plec din viata ta , pentru totdeauna. Nu , nu-mi spuneti ca sunt las ! Nu sunt ! O fac pentru ca te iubesc. Pentru ca tot raul mi-l atribuiesti mie, pentru ca iti fac rau , pentru ca te doare din cauza mea . Pentru ca te iubesc . Si o sa plec , desi o sa doara, si simt cum arde dorul , si cum ma sfasie amintirile “noastre” , voi pleca. Si nu , nu dupa o vreme in care sa ai rateuri in a-ti “reface” viata , sa te intorci la mine . Cum mi-ai spus ca pentru tine am murit , nu te poti intoarce la un om mort ….

Din nou, nu stiu . Nu mai stiu nimic . Nu stiu ce sa spun mai mult de atat . Persoane nepotrivite poate o sa spuneti , greselile mele sunt de vina , persoana mea , felul meu de a fi , inchis, diferit, singuratic. Si e ciudat , ca vreau pe cineva langa mine, dar vreau liniste. Vreau acea persoana care sa ma calmeze , sa ma linisteasca, si atunci cand imi e mai greu , nu sa ma intarate mai rau . Sa ma aduca cu picioarele pe pamant , sa imi vorbeasca , nu sa zbiere , ca nu e bine . Nu fac bine , sa imi revin ca asta nu-s eu . Nu sa imi intoarca spatele . Nimeni nu e perfect, si nimeni nu va fi niciodata . Toti ne pierdem cumpatul, si toti regretam asta mai devreme sau mai tarziu . Si nu o facem din rautate , o facem din cauza durerii care ne ia mintile . Cu cat incerci sa o ascunzi in tine, sa o dai la o parte , cu atat mai tare va rabufni . Si regret. Regret tot . Si-mi pare rau … dar raman doar cu asta. Atat. Cu regretul .

 
3 Comments

Posted by on August 17, 2015 in Uncategorized

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

3 responses to “Mr. Destin

  1. Hadd Utsa

    September 4, 2015 at 10:20

    De ce, noi oamenii, ne indragostim, iubim ca mai apoi sa suferim? De ce iubirea este urmata de suferinta? De ce oamenii pentru care ai face orice sacrificiu, ajung si ne ranesca atat de tare…si ne dezamagesc cumplt…De ce? Am 1000 de intrebari si toate fara raspunsuri…pentru ca nu sunt in stare sa imi dau raspunsuri…pentru ca nu sunt in stare sa ma adun si sa merg mai departe, pe un drum pe care nu il cunosc…

     
    • Fara Sentimente

      September 5, 2015 at 16:42

      Pentru ca asta e natura umana. Sa ne lasam inselati si pacaliti la fiecare pas . Sa ne lasam orbiti de “moment” si sa nu putem vedea mai departe ,sa vedem de fapt nimicul ce ne imbata …

       
      • Hadd Utsa

        September 8, 2015 at 10:06

        Din pacate, asa este. Ne imbatam cu nimic iar atunci cand ne trezim din betie, esre cumplit. Suntem pe jos, incapabili sa ne ridicam …si din pacate, e posibil, sa vina cineva care sa ne “ofere” ajutorul…si din nou ne imbatam…si, asta e viata!

         

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: