RSS

Schimbare

29 Oct

photo-29102016 Schimbare….Totul in jurul nostru se schimba…Noi ne schimbam , lucrurile din jurul nostru … oamenii de langa noi… Nimic nu ramane pentru prea mult timp asa cum credem , neschimbat…E mult timp…timp in care nu am scris, timp in care nu m-am eliberat, sau nu am incercat sa o fac … Timp in care am incercat sa tot fug … sa fug de probleme , sa fug de griji … sa fug de tot … Sa ma ascund in micuta carapace…In carapacea mea, ce ma face de neatins…ce nu lasa nimic sa intre , sa ma atinga, sa imi faca rau … Dar ca de obicei … se intampla.

Inca o data … Dupa mult timp … Se intampla. Acelasi sentiment, acelasi Deja-Vu ametitor si obositor… Aceleasi chestii trase la indigo , cu alti actori si un alt scenariu, la fel de “tragic” si negru … Si da … e vina mea . Din nou . De fiecare data , de altfel … Gresesc … imi asum greselile, dar mult prea tarziu. Cum se intampla de fiecare data, pierd totul . Pierd tot ce ma chinui sa tin langa mine, tot ce ma chinui sa agonisesc…Pierd increderea, pierd iubirea, pierd dragostea si caldura celor din jur…Pierd momente, pierd amintiri , atingeri , zambete si surasuri ce ma faceau candva sa zambesc…Pierd lumina din jur, lumina celor ce erau langa mine , lumina ce imi dadea culoare vietii … Stiu , suna tragic, si e , intr-o oarecare masura…Toti pierdem persoane dragi noua, printr-un mod sau altul …Fie ca e vina noastra, fie ca nu … Neputinciosi…asta suntem, in fata timpului, in fata destinului … In fata tuturor deciziilor ce le luam , ce ni le asumam , si care sunt gresite, corecte, sau ne fac rau … Si a trecut mult timp … Mult timp in care am fost “adormit” , departe de tot … separat , concentrat pe oricare alt lucru , in afara celor ce contau cu adevarat…am facut orice , in afara de a acorda din putinul timp acelor persoane care il voiau … care imi erau aproape, alaturi , si ar fi vrut sa ramana …dar nu , orbit si prea ocupat de “alte lucruri” , alte preocupari … am uitat sa privesc aproape , privind in departare. Am uitat sa privesc langa mine , ce aveam , ce se intampla, si ce era ACUM , concentrat prea mult pe “viitor” . Dar, cum se intampla mereu, acele persoane pleaca. Asa a plecat si ea . “Fortata” de felul meu de a fi … de ganduri tampite, de gelozie, de suspiciuni. Stiu , si ii dau dreptate. Am fost si sunt un om ciudat…Nu cer nimanui sa ma inteleaga, pentru ca nu o pot face eu … Dar alta persoana … As cere imposibilul … oricat de mult s-ar stradui cineva, oricat de mult m-as stradui eu …ma intorc mereu si mereu si mereu in acelasi punct : singur . Dand la o parte pe toti din calea mea , din viata mea , impingandu-i si ranindu-i …. Fara sa vreau , o fac. De fiecare data…. Practic…Nu am mai ramas cu nimic…Practic , i-am opresat fericirea. Zambetul. Radierea. O vad acum , zambind . Calatorind.Razand. Simtindu-se vie , la fel cum era la inceput , cand eram … demult…acum prea mult timp sa-mi amintesc cum o faceam …

Asa ne pierdem , in detalii … Acele mici detalii care pot face diferenta … Acele mici detalii pe care le credem neimportante in unele momente, dar insemnand atat de mult pentru altii . Pentru cei din jur. Pentru cei ce ne sunt alaturi … Acele momente in care suntem prea ocupati , alergand orbeste dupa bani, dupa stabilitate, dupa fericire, dar fiind atat de ipocriti si idioti incat pierdem ceea ce avem langa noi . Asa s-a intamplat si acum … A 2-a oara… din vina mea , din cauza prostiei umane…pentru ca asa suntem programati din gene … Sa ratacim , sa orbecaim toata viata “cautand” ceea ce avem deja…devenim orbi VOIT . Pentru ca uitam sa ne oprim . Uitam sa ne oprim , sa zambim , sa luam in brate si de mana ceea ce avem deja, “idealul” pe care il urmarim de fiecare data…dar pe care il avem langa noi deja…. Nu , nu mai am nici un drept sa-ti ingradesc libertatea. Sa-ti tin zambetul ascuns, sa-ti ingrop fericirea, si sa-ti irosesc tineretea, frumusetea…Nu am nici un drept sa te mai tin langa mine, nestiind cum sa fiu , asa cum eram … Fii fericita. Zambeste . Traieste. Asa cum eu am uitat sa o fac …….
Dupa atat de mult timp ….scriu . Din nou. Fiind singura cale de a ma exterioriza.De a scapa de starile de rau … Si o fac din nou , inchizandu-ma in carapacea mea , pentru nu stiu cat timp…pentru ca , am uitat sa traiesc . Am uitat ce inseamna sa te bucuri , cand iti zambeste. Am uitat sa vad cum e sa fii fericit. Sa simti . Am uitat din nou , cum e sa fii om . Nu , nu vreau sa cer cuiva sa ma invete . Sa ma trezeasca. Acel cineva , daca se va ivi , o va face din proprie initiativa…Nu mai pot cere asta , de la inca o persoana … “sa aiba rabdare” cu mine , sa spere ca totul va fi in ordine intr-o buna zi , pierzandu-si timpul cu mine … Nu gandesc din nou gresit … e…. realitatea…. Poate ca , intr-o buna zi , nu voi constientiza atat de tarziu … Nu voi mai alerga ca un nebun dupa ceva ce deja am … Poate ma voi opri … Voi respira, si voi zambi , luandu-i mana , sarutand-o si dandu-mi seama ca am tot ce imi doresc …

 
Leave a comment

Posted by on October 29, 2016 in Impresii

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: