RSS

Author Archives: Fara Sentimente

About Fara Sentimente

Despre viata, intamplari si stari sufeletesti, impartasite voua...

Schimbare

photo-29102016 Schimbare….Totul in jurul nostru se schimba…Noi ne schimbam , lucrurile din jurul nostru … oamenii de langa noi… Nimic nu ramane pentru prea mult timp asa cum credem , neschimbat…E mult timp…timp in care nu am scris, timp in care nu m-am eliberat, sau nu am incercat sa o fac … Timp in care am incercat sa tot fug … sa fug de probleme , sa fug de griji … sa fug de tot … Sa ma ascund in micuta carapace…In carapacea mea, ce ma face de neatins…ce nu lasa nimic sa intre , sa ma atinga, sa imi faca rau … Dar ca de obicei … se intampla.

Inca o data … Dupa mult timp … Se intampla. Acelasi sentiment, acelasi Deja-Vu ametitor si obositor… Aceleasi chestii trase la indigo , cu alti actori si un alt scenariu, la fel de “tragic” si negru … Si da … e vina mea . Din nou . De fiecare data , de altfel … Gresesc … imi asum greselile, dar mult prea tarziu. Cum se intampla de fiecare data, pierd totul . Pierd tot ce ma chinui sa tin langa mine, tot ce ma chinui sa agonisesc…Pierd increderea, pierd iubirea, pierd dragostea si caldura celor din jur…Pierd momente, pierd amintiri , atingeri , zambete si surasuri ce ma faceau candva sa zambesc…Pierd lumina din jur, lumina celor ce erau langa mine , lumina ce imi dadea culoare vietii … Stiu , suna tragic, si e , intr-o oarecare masura…Toti pierdem persoane dragi noua, printr-un mod sau altul …Fie ca e vina noastra, fie ca nu … Neputinciosi…asta suntem, in fata timpului, in fata destinului … In fata tuturor deciziilor ce le luam , ce ni le asumam , si care sunt gresite, corecte, sau ne fac rau … Si a trecut mult timp … Mult timp in care am fost “adormit” , departe de tot … separat , concentrat pe oricare alt lucru , in afara celor ce contau cu adevarat…am facut orice , in afara de a acorda din putinul timp acelor persoane care il voiau … care imi erau aproape, alaturi , si ar fi vrut sa ramana …dar nu , orbit si prea ocupat de “alte lucruri” , alte preocupari … am uitat sa privesc aproape , privind in departare. Am uitat sa privesc langa mine , ce aveam , ce se intampla, si ce era ACUM , concentrat prea mult pe “viitor” . Dar, cum se intampla mereu, acele persoane pleaca. Asa a plecat si ea . “Fortata” de felul meu de a fi … de ganduri tampite, de gelozie, de suspiciuni. Stiu , si ii dau dreptate. Am fost si sunt un om ciudat…Nu cer nimanui sa ma inteleaga, pentru ca nu o pot face eu … Dar alta persoana … As cere imposibilul … oricat de mult s-ar stradui cineva, oricat de mult m-as stradui eu …ma intorc mereu si mereu si mereu in acelasi punct : singur . Dand la o parte pe toti din calea mea , din viata mea , impingandu-i si ranindu-i …. Fara sa vreau , o fac. De fiecare data…. Practic…Nu am mai ramas cu nimic…Practic , i-am opresat fericirea. Zambetul. Radierea. O vad acum , zambind . Calatorind.Razand. Simtindu-se vie , la fel cum era la inceput , cand eram … demult…acum prea mult timp sa-mi amintesc cum o faceam …

Asa ne pierdem , in detalii … Acele mici detalii care pot face diferenta … Acele mici detalii pe care le credem neimportante in unele momente, dar insemnand atat de mult pentru altii . Pentru cei din jur. Pentru cei ce ne sunt alaturi … Acele momente in care suntem prea ocupati , alergand orbeste dupa bani, dupa stabilitate, dupa fericire, dar fiind atat de ipocriti si idioti incat pierdem ceea ce avem langa noi . Asa s-a intamplat si acum … A 2-a oara… din vina mea , din cauza prostiei umane…pentru ca asa suntem programati din gene … Sa ratacim , sa orbecaim toata viata “cautand” ceea ce avem deja…devenim orbi VOIT . Pentru ca uitam sa ne oprim . Uitam sa ne oprim , sa zambim , sa luam in brate si de mana ceea ce avem deja, “idealul” pe care il urmarim de fiecare data…dar pe care il avem langa noi deja…. Nu , nu mai am nici un drept sa-ti ingradesc libertatea. Sa-ti tin zambetul ascuns, sa-ti ingrop fericirea, si sa-ti irosesc tineretea, frumusetea…Nu am nici un drept sa te mai tin langa mine, nestiind cum sa fiu , asa cum eram … Fii fericita. Zambeste . Traieste. Asa cum eu am uitat sa o fac …….
Dupa atat de mult timp ….scriu . Din nou. Fiind singura cale de a ma exterioriza.De a scapa de starile de rau … Si o fac din nou , inchizandu-ma in carapacea mea , pentru nu stiu cat timp…pentru ca , am uitat sa traiesc . Am uitat ce inseamna sa te bucuri , cand iti zambeste. Am uitat sa vad cum e sa fii fericit. Sa simti . Am uitat din nou , cum e sa fii om . Nu , nu vreau sa cer cuiva sa ma invete . Sa ma trezeasca. Acel cineva , daca se va ivi , o va face din proprie initiativa…Nu mai pot cere asta , de la inca o persoana … “sa aiba rabdare” cu mine , sa spere ca totul va fi in ordine intr-o buna zi , pierzandu-si timpul cu mine … Nu gandesc din nou gresit … e…. realitatea…. Poate ca , intr-o buna zi , nu voi constientiza atat de tarziu … Nu voi mai alerga ca un nebun dupa ceva ce deja am … Poate ma voi opri … Voi respira, si voi zambi , luandu-i mana , sarutand-o si dandu-mi seama ca am tot ce imi doresc …

 
Leave a comment

Posted by on October 29, 2016 in Impresii

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

THE END

image

E 7 dimineata…Fumul innecacios ma face sa tusesc puternic. Ochii impaienjeniti , rupti de somn si oboseala , rosii, injectati, par sa nu mai suporte lumina zilei … Un gol ramas in mine , o poveste ce pare ca nu se mai sfarseste in a se repeta … E a 3a zi fara somn … Pacat ca inca mai trebuie sa merg la lucru… Brusc tot felul de idei tampite imi trec prin minte, care ma fac sa ma gandesc numai la prostii, chestii idioate si cretine… Imi spal fata palida, ma privesc , si imi vine sa…nu stiu. Sa lovesc, sa tip, sa urlu, sa zbier, sa sparg, sa.mi fac rau… Constientizez. M.am trezit, m.au trezit…greselile pe care le.am facut, pe care le-am ingropat si am sperat ca nu o sa iasa la lumina vreodata. Dar s-a aflat. I-am facut rau , mult rau . M-a durut. Ma doare. Dar vorbele mele acum sunt doar vorbe goale. Nu ii mai pasa. Oricat de rau, oricat de greu , oricat de prost sunt si dobitoc, asta nu mai conteaza. Nu mai conteaza nimic pentru ea. Ea, care era A MEA ! . Toate prostiile mele, toate greselile mele, s-au revarsat asupra ei . Nu, nu am vrut. Nu a fost intentionat. Nu m-am gandit vreodata. Nu am constientizat asta. Prost. Cel mai mare prost. E in firea umana, intiparit, sa fii prost. Suntem programati genetic sa fim cretini, sa fim absurzi si orbi.  Nu vedem, nu observam si nu gandim cat rau putem face. Nu fizic , ci psihic. Sentimental. Si da, asta te darama pe tine cel mai tare. Provoci suferinta , transformi toata iubirea in ura , si te distrugi singur. Ajungi sa te farami , sa …sa vrei sa mori. Cand iti  e aproape, esti orb. Nu vezi, nu vrei sa mai vezi iubirea ce ti-o poarta. Te obisnuiesti asa , si incepi sa cazi . Sa cazi in capcane pe care ti le asterni singur. Capcane pe care le vezi, dar cazi in ele. Constientizezi ca nu e bine , vrei sa dai inapoi, dai inapoi, dar raul e facut. Din primul moment in care ai calcat. Din prima secunda in care ii inseli iubirea, ii tradezi sufletul si dragostea ce ti-a purtat-o . ii faci rau, ii chinui sufletul . O faci sa-si puna mii de intrebari la care nu ai raspunsul . “De ce ai facut asta? De ce ? De ce a trebuit sa pleci , sa mergi la altele? De ce ? Ce ai vazut la ele, si eu nu aveam?” Nu stiu sa iti raspund. Nu stiu. As da vina pe prostie. Pe imbecilitatea si incapacitatea mea de a fi rational, constient, cu capul pe umeri. As da vina pe cretinitatea mea. Pe absurditatea care m-a facut sa te pierd. Nu stiu sa iti raspund. Te iubesc. Te-am iubit. Nu o data, nu de doua ori , nu de n ori . Te-am iubit din prima clipa. M-am indragostit nebuneste fara sa stiu . Stiu , o sa ma intrebi de ce totusi, am facut toate lucrurile care te fac sa plangi, sa suferi, si sa spui ca nu mi-a pasat de tine si de sentimentele tale. Nu, nu e adevarat. Daca as putea , ti-as da inima , sa vezi ce e in ea. Nu stiu . Nu realizez de ce am facut asta. Nu stiu. Imi tot repet si eu intrebarile tale, cautand un raspuns. Dar nu-l gasesc. Scuzele mele sunt nule. Stiu. Incercarile de a “fi tare” esueaza lamentabil . Si  stiu, ca de data asta , din toata iubirea ce-am renascut amandoi , n-o sa mai fie decat praful si cenusa. Ma doare. Chiar ma doare. Te rog , crede-ma . Oricat de ipocrit ti-ar parea ca sunt in momentele astea, te iubesc. Din toata povestea noastra , din toata iubirea si dragostea , din “rochita ta rosie si ochii tai albastri” n-a mai ramas nimic. Totul e pal, e gri, e sters. M-ai sters. M-ai aruncat. Mi-ai dat branci din viata ta. Ai tot dreptul . Ai tot dreptul . Jigneste-ma , reproseaza-mi tot ce vrei . Arunca-mi in ochi toate prostiile pe care le-am facut. Le stiu. Sunt constient. Din nou, ai tot dreptul. Merit asta. Dar nu te indoi de dragostea pe care ti-am purtat-o . Nimic nu doare mai tare, si nimic nu ma omoara mai tare , decat atunci cand spui ca nu te-am iubit. Nu, nu incerc sa fac tam tam. Nu caut o cale prin asta , sa ma accepti din nou. Vreau doar iertare. Iti vreau binele. Oricat ti-as fi gresit. Asta, inseamna sa dispar din viata ta. Ti-am facut destul rau. Imi imaginez cum esti, si nu pot sa te vad asa. Imi rupe sufletul . Nu o sa te mai caut. Nu o sa te mai deranjez. Nu stiu daca vreodata o sa vrei sa mai citesti aici , tot ce am scris, tot ce gandesc. Ma urasti. Ma urasti din tot sufletul tau. Ai tot dreptul. O sa dispar. O sa te las, sa te ridici, sa fii fericita. Nu, nu te gandi ca o sa accept asta. Sa fii a altuia. Toata iubirea mea sa plece catre altcineva. Nu, cu gandul asta nu o sa ma impac. Oriunde ne vom intalni, indiferent peste cat timp, o sa plec capul. O sa plec. Sa te ocolesc , sa te evit. Sa nu-ti mai fac rau. Sa nu te mai doara.

Oricat as incerca eu acum sa ma caiesc, sa imi cer iertare si orice as face, stiu ca nu o sa mai fie ce a fost. Vreau, ca peste timp, sa te vad. Sa te vad din departare, zambind, razand , sa fii vesela, sa fii fericita. Sa fii asa cum eram noi. Sa iti fie bine, si sa nu mai treci prin ce ti-am facut eu. Regret. Iti jur ca regret tot ce am facut, toate greselile, tot ce am facut rau. Stiu. E prea tarziu …. Vreau sa ma ierti, sa nu mai plangi. Sa nu mai fii trista, sa zambesti, sa razi, sa fii fericita. Vreau sa iti fie bine. Te iubesc. Te-am iubit. Am gresit. Platesc. Si o sa platesc mult timp de acum inainte. Destul de mult. O merit din plin. Adio draga mea iubita. Adio ochisorii mei albastri, alaturi de care am trait clipe de poveste. Adio scumpul meu ghiocel, pe care l-am calcat ca un prost de atatea ori, fara sa-mi dau seama de cat rau iti fac. Adio iubita mea. Te-am iubit, te iubesc, si o sa fii acolo. Mereu. Alaturi de inima mea, de sufletul meu, prin toate amintirile pe care le-am avut impreuna, in toate momentele in care ai fost jos si mi-ai intins o mana de ajutor. Cu asta o sa  raman. Cu amintirile , nu cu “ele” , la care crezi ca o sa fug acum . Adio iubita mea.

R.

 
Leave a comment

Posted by on February 16, 2016 in Uncategorized

 

Mr. Destin

...-----  Despre destin …Despre destin se tot vorbeste…Auzim despre el , cum ca…ar fi ceva. Acel ceva ce ne defineste, ca si oameni , “aventura” de-a lungul vietii . Despre destin , unii spun ca fiecare om si`l face cu mana lui … Altii spun ca destinul e acel ceva, ce ne defineste. Ceea ce traim, ceea ce ni se intampla … Eu , personal , spun despre destin ca e … un nimic . Incerc sa inteleg ceea ce ma defineste..Ceea ce ma face a fi om , ceea ce mi se intampla, tot ceea ce fac . Incerc sa inteleg la fiecare pas , unde gresesc . Unde gresesc atat de tare , ce fac gresit si de ce acest “destin” mizer . De ce ? Incerc poate prea tare sa fac totul sa fie bine, sa caut sa perfectionez totul in jur . Alerg dupa idei catalogate drept “tampite” de unele persoane , incerc sa imi creez viitorul . Catalogat “imatur, imoral, nesimtit , curva, taran, badaran, salbatic” si multe altele . De ce ? Pentru faptul ca m-am inchis in mine … M-am inchis in mine prea mult timp . Nu stiu cum sa ma mai port , nu stiu ce sa fac , ce sa spun . Si pe buna dreptate , incep sa ma simt asa cum sunt catalogat … Salbatic , venit parca din alta lume . Inca mi-e greu sa inteleg , si sa cred , sa gasesc macar un motiv sa imi dau seama , de ce “oamenii” ajung mai ceva ca fiarele salbatice. Acum iti sunt alaturi . Iti zambesc , te imbratiseaza, te saruta , iti sunt iubiti , sau poate simpli prieteni , dupa care in momentul in care te-ai intors , devii fel si fel de chestii , in fel si fel de moduri . De ce ? De ce e greu de inteles ca IMI E GREU , vreau pace , liniste , alinare si pe cineva care sa ma ajute sa redobandesc controlul . Controlul asupra mea . Da , am ajuns in acele stari in care nu ma mai pot controla . Nu mai pot tine in mine, oricat as incerca sa fug , sa ma ascund , sa dispar , sa distrug in jur, sa sparg sa faram si sa urlu , nu mai pot inchide in mine frustrarea , ciuda, dusmania si oftica tuturor ce se revarsa asupra mea . Imi e teama , jur , de un moment in care ma voi pierde … Nu stiu ce o sa fac … Nu stiu nici eu macar de ce sunt in stare … Nu mai am control ….

Ce am cerut ? Liniste…Sa ies din “lumea mea” , sa pot sa zambesc, sa pot sa rad . Sa pot privi din nou spre cer si sa zambesc, sa multumesc. Sa multumesc pentru fericirea primita. Nu . Nu e adevarat … e o iluzie . E o iluzie cand esti fericit , pentru ca esti doar pentru un scurt moment. E o iluzie cand crezi ca poti insemna totul pentru o persoana,  cand in fapt iti va demonstra cat de neinsemnat poti fi . Cuvinte aruncate aiurea , vorbe spuse la nervi , poate , dor. Vrute sau nu , ele dor. Si oricat de “bestie” ai parea, inauntrul tau turbezi. Innebunesti . Simti cum totul fuge de sub picioare, simti cum te sufoci , simti cum inima bate la putere maxima, simti raceala din jur. Tremuri , iti musti buzele , iti strangi pumnii si faci orice sa te abtii , sa nu rabufnesti, in plans, in urlete , sa nu cazi in genunchi. Te abtii si incerci sa nu fii fazut in momentele tale de slabiciune absoluta, doborat total psihic si fizic . Iar cand nu e nimeni in jur, rabufnesti . Lovesti totul in jur, iti faci rau , te ranesti , si tipi , urli , plangi . Faci totul doar pentru a avea un moment de liniste. Un moment in care sa nu mai conteze nimic pentru tine. Acel moment in care pana si durerea dispare.

Cum mai spun altii , de ce scriu ? Incerc sa impresionez? Incerc sa captez atentia cuiva? Nu, acesta e raspunsul . Nu incerc sa par interesant, sa “sufar” pentru a ajunge cu ale mele cuvinte in ochii cuiva. Nu , nici una din toate tampeniile astea nu e motivul . Motivul pentru care scriu si “ma plang” aici , de fiecare data, cand simt ca cedez si nu mai pot ridica fiinta mea de la pamant , e pentru ca imi lipseste cu desavarsire acea PERSOANA , care sa tina locul mediului virtual. Acea persoana care sa te asculte , sa simta ca iti e greu , ca te doare, ca iti e rau si esti la pamant cu totul , sa simta ca nu iti e bine deloc si sa te sprijine, sa te tina de mana , sa te priveasca in ochi atunci cand nu iti mai poti tine in frau lacrimile , si sa fie langa tine . De ce nu exista o asemenea persoana ? Pentru ca in fata oricui ai incerca sa spui tot ce ai pe suflet , mai devreme sau mai tarziu vei fi luat la misto , vei fi alungat din viata acelei persoane , vei fi aruncat de-o parte . Si atunci tot ce ai fi spus, va fi spus mai departe, si asa ajungi , la fel ca mine, sa fii catalogat. Catalogat in fel si fel de moduri , in fel si fel de chipuri . Daca imi pasa? Nu , nu imi pasa. Deloc. Cum sunt privit , si ce cred altii . Asa prefer “anonimatul” in fata unor necunoscuti , care la un moment dat , au simtit ce simt si eu…Dar ma doare . In sinea mea ma doare , tot ce se spune , tot ce se vorbeste. Pentru ca nimeni nu poate privi peste “ambalaj” . Oricat de mult ai incerca si oricat de mult te-ai strofoca , sa te faci inteles, sa explici ce se petrece cu tine , replica primita e doar “esti foarte dificil” . De ce sunt dificil ? Din lipsa voastra de intelegere ? Nu . Ca nu stiu sa imi explic starile ? Poate. Pentru ca nimanui nu ii pasa de fapt , in suflet, prin ce treci tu , si ca totul e doar temorar ? Da ! . Langa cineva, oricat de mult ti-ar da iluzia ca esti iubit , acea persoana mai devreme sau mai tarziu va pleca . Si investesti , investesti timp , sentimente, si tot ce e mai bun in tine , in acea persoana . Cand pleaca, iti ia tot . Iti ia speranta , iti ia bunatatea , iti ia fericirea, iti ia zambetele si tot ce a fost mai bun in tine . Asa ca , atunci cand acea persoana iti pleaca , si iti spune ca vrea sa dispari din viata ei , ca ii e teama de tine , si pleaca cu tot ce a fost mai bun in tine, cu ce ramai ? Cu toata rautatea care ramane in adancul tau , suprimata, ascunsa, incatusata de momentele in care simti ca “esti fericit”  . De ce imi spuneai mereu ca sunt rau , ca nu stiu sa ma comport ? Ca n-am stiut sa discut cu tine ? Pentru ca nu ai stiut sa intelegi ! Pentru ca nu ai stiut sa asculti , sa auzi tipatul de durere ascuns in mine, sa vezi semnele la fiecare pas , ca nu imi e bine si ca , desi erai langa mine, eram stingher. Eram singur de fapt , si nu aveam nimic. De ce imi spuneai ca sunt salbatic ? Pentru ca n-ai putut sa vezi acele lucruri care imi faceau rau , pentru ca nu ai vrut sa ma sprijini , sa las toate relele din jur care ma apasa la o parte , si sa fim noi . Noi , si atat . D-asta ! Imi spui mereu ca ma vrei afara din viata ta . Ca vrei sa dispar si sa poti uita de mine. O sa dispar , si o sa plec din viata ta , pentru totdeauna. Nu , nu-mi spuneti ca sunt las ! Nu sunt ! O fac pentru ca te iubesc. Pentru ca tot raul mi-l atribuiesti mie, pentru ca iti fac rau , pentru ca te doare din cauza mea . Pentru ca te iubesc . Si o sa plec , desi o sa doara, si simt cum arde dorul , si cum ma sfasie amintirile “noastre” , voi pleca. Si nu , nu dupa o vreme in care sa ai rateuri in a-ti “reface” viata , sa te intorci la mine . Cum mi-ai spus ca pentru tine am murit , nu te poti intoarce la un om mort ….

Din nou, nu stiu . Nu mai stiu nimic . Nu stiu ce sa spun mai mult de atat . Persoane nepotrivite poate o sa spuneti , greselile mele sunt de vina , persoana mea , felul meu de a fi , inchis, diferit, singuratic. Si e ciudat , ca vreau pe cineva langa mine, dar vreau liniste. Vreau acea persoana care sa ma calmeze , sa ma linisteasca, si atunci cand imi e mai greu , nu sa ma intarate mai rau . Sa ma aduca cu picioarele pe pamant , sa imi vorbeasca , nu sa zbiere , ca nu e bine . Nu fac bine , sa imi revin ca asta nu-s eu . Nu sa imi intoarca spatele . Nimeni nu e perfect, si nimeni nu va fi niciodata . Toti ne pierdem cumpatul, si toti regretam asta mai devreme sau mai tarziu . Si nu o facem din rautate , o facem din cauza durerii care ne ia mintile . Cu cat incerci sa o ascunzi in tine, sa o dai la o parte , cu atat mai tare va rabufni . Si regret. Regret tot . Si-mi pare rau … dar raman doar cu asta. Atat. Cu regretul .

 
3 Comments

Posted by on August 17, 2015 in Uncategorized

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Iulie

----   Iulie…Am vazut`o pentru prima data… Era frumoasa…Atat de frumoasa…Era ca o scufita… Era intr`o rochita rosie, subtirica la mijloc, inalta…Ochii ei albastri erau atat de limpezi … Ma astepta cuminte pe o bancuta…Am ramas blocat..Nu stiam cum sa reactionez, ce sa spun … Ne`am plimbat putin , am ras , am vorbit … Timpul parca zbura…Asa a trecut si august, septembrie, octombrie, si restul lunilor … Incet incet, povestea frumoasa de la inceput isi urma cursul spre final … Incet incet totul se darama , se rupea in bucati , apoi refacut ca un puzzle … Dar piesele continuau sa se rupa, sa dispara, sa se deterioreze… Asa a venit mai… Zece luni , care au trecut nu stiu cum ….Atat de repede, de parca ar fi fost ieri iulie…. Din piese au disparut incet incet…Fiecare pierzandu`se pe calea lui … Mergand pe alt drum … Si a plecat , incet dar sigur, dandu`mi seama de asta prea tarziu ..Greselile mele, greselile ei , greselile noastre … Totul s-a dus incet , dar sigur… Si a plecat , luandu`mi tot … luandu`mi gandurile, inima, luandu`mi zambetul , luandu`mi linistea….Luandu`mi noptile, luandu`mi zilele…

Ma simt atat de gol .. Nu stiu , de parca as fi o papusa…Ma misc, respir, clipesc…Dar sunt gol ..Nu simt nimic, totul pare a fi alb negru …Totul e fara culoare, zilele se transforma in nopti , noptile in zile… nimic nu mai are gust, nimic nu mai miroase la fel … Nimic nu mai e la fel… Nu pot zambi , mereu sunt pierdut in ganduri … Mereu cu ochii cautand in gol , cautand`o pe ea , sa o mai vada ochii o data, sa ii mai vada zambetul , sa ii mai simt parfumul , parul printre degete si buzele fierbinti… Sa o mai simt cum ma imbratiseaza, sa ii aud glasul … Imi e dor de noi , imi e dor de tot …Dar totul s-a dus , totul s-a pierdut si a disparut … Stiu , poate candva, de undeva, vei citi randurile astea… Poate candva, de undeva , te vei gandi sau iti vei aminti cateodata franturi sau momente din ce a fost. In felul meu , te-am iubit… te-am iubit enorm , atat de mult , incat inca te visez in bratele mele , si inca ma trezesc noptile speriat , dandu`mi seama ca nu a fost decat un vis… Cu bune, cu rele, cu toate , am fost amandoi … Dar pana la urma unele lucruri nu sunt de ajuns…Unele lucruri nu incarca golurile facute de necesitati … Si imi pare rau .. Imi pare rau ca nu am mai mult , nu pot mai mult , si nu sunt in stare de mai mult … De ce inca mai respir ? Nu stiu … De ce plang ? Nu stiu … Daca am vreun motiv sa mai zambesc ? Nu stiu … Nu stiu … Si imi pare rau ca nu m`am putut schimba, nu am putut fi atat de “perfect” pe cat ti`ai dorit … Sper , din tot sufletul , sa iti gasesti fericirea, sa iti gasesti locul , omul , si tot ceea ce iti doresti de la cineva..Sa aiba tot ce mi`a lipsit mie, sa iti ofere si sa iti dea tot ce eu n`am putut … Sa fii bine , sa fii fericita, sa fii implinita….Desi iti jur , imi e greu, imposibil , sa nu te mai caut vreodata , sa nu te mai deranjez , iti voi face pe plac…Rau mie, totul ca sa iti fie bine tie … Si te rog , candva, ca ne vom intalni peste ani , sa imi spui ca esti bine…Sa imi zambesti , si sa ma mai privesti o data ca inainte….

“Viata nu inseamna doar sa inveti sa suporti chinul,sau sa fii primul , De asta nu iti ignora inima – iti poate schimba destinul! Daca vrei sa pleci, pleaca, daca vrei sa stai, stai, nu alerga pe doua drumuri…Si alti oameni nu vor sa mai vorbeasca cu alti oameni, putreziti pe dinauntru, otraviti singuri cu gandul…”

 
Leave a comment

Posted by on June 1, 2015 in Uncategorized

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Homeless, hopeless

1234  Fara speranta…Nu e nici prima data, si pun pariu ca nu va fi nici ultima oara cand ma voi simti asa… De ce ? Pai … Sa luam intai toate lucrurile rele (desi am spus ca nu voi mai pune raul inainte, e inevitabil) : lipsa lucrurilor , lipsa multor chestii care devin o necesitate … Bineinteles, e doar vina mea , nu invinuiesc pe nimeni de ceea ce imi fac cu propria mana , cu propria stiinta si cu propria gandire. Am pierdut cam tot … Din cauza racelii , caracterului meu , purtarilor tampite si da, din cauza ca imi pierd mintile … La propriu, o iau razna. Sufar , de insomnii , de ganduri idioate , pe care inainte nici macar nu mi le inchipuiam , si acum isi fac de cap in capul meu . Durere fizica, durere psihica, durere sufleteasca. Multe stari la intamplare, multe ganduri idioate… Multe calmante, multe nopti nedormite si, mult mai important , lipsa cuiva care sa ma inteleaga. Stiu , am un caracter nesuferit, prin care tin cu tot dinadinsul sa indepartez pana si ultima persoana care ar vrea sa ma ajute , dar care pleaca ca multi altii … Ajunsurile devin neajunsuri , oamenii devin animale iar noi ne pierdem … Ne pierdem cu firea , ne pierdem cu privirea … Ne pierdem cu totul pana la urma , ratacind pe drumuri fara un scop sau o destinatie anume….Ne pierdem pe noi insine . Sunt pus in situatia in care pur si simplu nu mai am nici o scapare : cu spatele la zid , de parca ultima iesire , ultima portita si ultima scapare ar fi moartea . Nu , nu ma gandesc la suicid , deloc … Grea sau usoara , asa e viata . Invatam la orice pas , ca trebuie sa ne ridicam , sa continuam , sa invatam sa luptam . Dar oricata experienta vom avea , oricand viata te va intoarce cu susul in jos , iti mai da o palma si te invata sa intri din nou in garda. Am lasat garda jos pentru o perioada, mi`am luat palma cuvenita si acum … Acum nu mai stiu … Parca stau asa, si astept … Astept sa se intample ceva, dar nu se intampla nimic . Niciodata nu am fost de acord , si nici nu am inteles cum altii “se lasa in voia sortii” , sau ca ” timpul le rezolva pe toate” . Nu . Timpul nu rezolva nimic . Timpul doar trece , lasa urme, si curge mai departe. Noi . Noi trebuie sa facem ceva, sa gasim puterea necesara sa ne continuam drumul. Sa ne ridicam , sa privim sus , cautand printre sfinti si stele , un raspuns.

Acel raspuns nu o sa apara , scris ca prin magie pe cer, desenat pe vreun nor , sau in vreo coaja de paine . Minuni nu se intampla. Minunile le facem noi . Minunea suntem noi . Gasind mereu taria sa continuam . Da, sunt si care cedeaza. Sunt si care pierd lupta in fiecare moment si in fiecare secunda. Si da , crede-ma , conteaza foarte mult , enorm de mult , sa fii ascultat de cineva. Sa te asculte, chiar daca nu intelege prea mult din ce ii spui , sa te faca sa crezi ca te intelege si sa te faca sa crezi in tine. Sa fiu inteles de cineva, nu cred ca voi fi . Sunt mereu in contradictoriu cu mine, cu sinele meu , cu persoana mea . Ma contrazic singur, ca si cum doi nebuni , doua minti total diferite isi fac de cap intr-un singur corp bolnav. Partea buna s-a dus, a pierit de mult .Partea nebuna si-a facut de cap cat de mult s-a putut , dar incet simt ca pleaca si ea ..Si atunci , cum ramai ? Gol ? Nebun? Ce se va intampla cu tine ? Habar nu am , dar cred ca sunt pe cale sa aflu. M-am inchis in mine prea mult , nu ma pot deschide in fata nimanui . Ma prefac , ma mint ca “totul va fi bine ” , ca voi reusi , dar totul parca se misca impotriva. Am fost o fire incapatanata mereu , m-am ridicat si am mers mai departe de fiecare data… Dar , nu am ajuns nicaieri. M-am plafonat in anonimat, intr-o viata de rahat … Totul e de rahat, totul parca e alb-negru. Fara pic de culoare , fara pic de emotie , fara nici o senzatie si fara nici un sentiment. De ce ? Cu ce am gresit ? Caut raspunsuri … Imi pun intrebari , dar poate nu sunt intrebarile care trebuie , pentru a gasi un raspuns care sa ma faca sa vad totul diferit … Ca inainte… M-am schimbat … Voiam sa ma schimb , dar nu m-am schimbat in bine deloc … M-am schimbat intr-un fel diferit , neschimband nimic de fapt … Varsta , gandirea , oamenii , totul se schimba…Trece timpul fara sa poti face nimic in privinta asta. Neputincios.

Imi doresc sa adorm , iar cand ma voi trezi totul sa fie bine … Dar e doar un vis, stiu . Sunt constient de asta. Nu-mi ramane decat sa imi bag mintile in cap , sa imi revin, sa ma ridic si sa lupt in continuare. Daca e ceva in viata asta ce stiu sa fac cel mai bine, asta e . Sa lupt. Sa lupt cu viata, sa lupt cu oameni , si sa lupt cu tot ce e impotriva mea . Chiar daca pierdem batalii , razboiul continua. Trebuie doar sa ai acel moment, sa il gasesti de fapt , acel moment de tarie , de curaj si forta fizica , mentala si emotionala. Sa mergi mai departe. Lipsa de “prieteni” imi da de gandit . Nu ma pot integra , nu pot sa fiu ca toti “ceilalti” . Sunt vinovat , pentru ca vad ipocrizia si idiotenia din toti cei din jur, cat de prefacuti mincinosi si materialisti sunt. Iar cel ce imi era prieten adevarat , e departe. Imi lipseste calmitatea lui , sfaturile lui si sa simt ca e cineva langa mine care ma sustine si ma ajuta . Dar , va trebui sa continui . Sa merg pe drumul meu , si sa lupt sa ajung sus . Oricat de greu va fi , pana la urma , voi reusi !

 
Leave a comment

Posted by on March 14, 2015 in Uncategorized

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Revelatie

revv  Uau … Chiar am reusit sa ma trezesc mai zambaret in dimineata asta … A, nu din cauza vreunei dudui , tipese sau chestii de genul … Doar imi era foame , foaarteee foameee … Glumesc . Chiar m`am trezit bine dispus si zambaret.Si chiar imi era si foame . Ok deci , am avut o revelatie. Wow, da, oamenii au revelatii mereu , mai bune sau mai nasoale, dar sunt . Am stat si m`am gandit nitel…Cum sunt pasionat de psihologie, am decis sa fiu propriul pacient.(cred ca suna a chestie tampita…ma rog) . Din totdeauna, se stie faptul ca atunci cand gandesti negativ, ai parte de lucruri negative…M`am decis sa incerc si cealalta parte…Sa fiu mai pozitiv…Sa ma gandesc la lucrui mai bine, frumoase si sa incep sa imi ordonez rutina, viata, totul. In general , sa gandesc mai mult, sa analizez mai bine si sa nu mai las totul la plesneala, aleatoriu. Hmmph , cat despre revelatie , suna cam asa : De ce sa te intorci intotdeauna in trecut, sa alergi dupa amintiri consumate, trecute, cand oricum nu poti face/repara nimic. De ce sa alergi dupa persoanele din trecut , care oricum au ramas cu impresii tampite si gresite.Stop. De azi inainte, privim inainte. Viitorul e necunoscut, ceva nou (haah,imi plac surprizele:D). Da, m`am decis sa adaug din nou o nota in plus de ironie vietii , ca asa ii da un alt gust. Tristi, suparati si deprimati suntem mai mereu.  De ce sa nu fim si mai bucurosi, cu zambetul pe buze mai des si sa gustam din micile placeri ale vietii mult mai des (recomand ciocolata,face minuni!) . Pana si vremea parca ma ajuta, a dat soarele afara , e mai cald fata de zilele trecute. Si intotdeauna , detaliile, micile placeri ale vietii au facut diferenta. Cand te lasi pierdut si te ratacesti in drumul vietii , alergi ca tembelul dupa bani , dupa chestii materiale , dar , clipele de fericire, unde le lasam ? D`aia suntem deprimati, d`aia suntem suparati , gandim negativ si avem parte de chestii negative. Toate fiind spuse, singurul lucru neschimbat va ramane caracterul . Puternic, si incapatanarea asta care ma face sa continui … Ce anume? Nici eu nu stiu , crede`ma … Dar ma face sa merg in continuare. nu raman pe loc. Asta e cel mai important. Am planuri de viitor (apropiat , cat se poate) pe care vreau sa le pun in aplicare si sa merg mai departe. Cum am mai spus, intotdeauna am vrut mai mult, am vrut mai bine. Cand omul se plafoneaza la un nivel , se multumeste cu ce are (care oricum e prea putin), ajunge la o varsta la care , cu stupoare realizeaza ca, de fapt, nu a realizat nimic. Nu, nu vreau sa ajung asa, nu vreau sa fie asa. Macar acum , cat inca pot sa fac ceva sa conteze…de unde si vorba, bate fierul cat e cald.

Un mic pont : Cand iti e greu , ia`ti tati o ciocolata, aseaza`te confortabil in pat, asculta cateva melodii mai vesele , si o sa fie mult mai bine. Si nu incerca sa imi spui ca nu merge, ca esti prea trist/trista, ca o fi si o pati . Nu. De azi , gandesti pozitiv ! Oricat de greu ar fi ceva, priveste si partea buna a lucrului. Pentru ca orice , oricine, are o parte buna si o parte rea. De ce sa vedem de fiecare data doar partea rea a lucrurilor rele si lucrurilor bune, cand putem vedea partea buna a lucrurilor rele si lucrurilor bune.Ah, era sa uit. FA CEVA SI NU MAI STA ASA ! Orice, iesi in oras cu cativa prieteni , plimba`te , doar ia`ti gandul de la ce te macina . Daca stai si “zaci” mai rau faci ! (damn , o dau si`n rime acum…) Pana data viitoare, toate cele bune , si sa aud doar lucruri de bine de la voi !

 
2 Comments

Posted by on January 10, 2015 in Uncategorized

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Rabdare si Incredere

----------  Rabdare si Incredere…Totul se invarte in jurul lor … Prieteni, cunostiinte, implinirea unor scopuri sau infaptuirea unor visuri… Toate acestea , pentru unii oameni , nu inseamna nimic…Pentru altii , sunt cele mai de pret lucruri, pe care le cauta, le cauta , si iar le cauta…Cum si inainte spuneam , moralitatea unor persoane e inexistenta, ajunsa la pragul de chestie utopica. Cunoastem oameni , ne apropiem de ei, ii consideram prieteni, prietene, chiar si iubiti/iubite…Cand iti pui increderea in anumite persoane , le crezi prieteni si impartasesti anumite chestii cu ei , e ceva total gresit . Nu, nu sunt frustrat si nu “imi plang” dezamagirile . E doar un fel de a spune altor persoane , sa aiba MARE grija , in cine isi pun increderea, cu cine discuta, si ce vorbesc. Azi iti e “prieten” si maine te sapa  . Ador oamenii . Ii ador atat de mult incat i`as omori pe toti (nu, nu am probleme psihice(mari)). Si ma jur , ca imi iubesc cainele pe zi ce trece mai mult decat as mai putea iubi o persoana vreodata. Pentru ca acel caine , iti e credincios si recunoscator pana la moarte , indiferent de orice s`ar intampla , nu ca un om , cand nu il ajuti o data, iti face tot raul posibil si imposibil . Incep sa inteleg oarecum acele persoane care traiesc retrase de tot ce se intampla in jur. Retrase de oameni, retrase de tot ce se intampla in jurul lor. Notiunea de “prieten”, pe intelesul unora, e acea “chestie” care iti da, si iti da, si iti face, si te ajuta. Cand nu iti mai poate fi de “folos” , terminam orice discutie si relatie cu acea persoana . Pentru ca, ce rost are sa mai fim si morali .. Persoanele care profita de pe urma altora, e fapt dovedit : o duc mai bine, sunt mai fericite. Hmmph..”fericite” cica…Paai , sa vedem in ce consta fericirea… Bani , o masina , probabil o casa? Iesiri prin diverse locuri ? Probabil . Hai sa intrebam si cealalta categorie…Ce ii fac pe altii fericiti? Paai sa vedeem , persoana in care POTI AVEA INCREDERE, care iti e un bun confident, care iti e alaturi, la bine, dar mai ales LA GREU…Spuneam mai demult sa termin naibii cu chestiile negative…Pai cum mama naibii sa termin, cand tot ce se intampla e din rau in mai rau? Sa ma schimb ? Pai cum sa ma mai schimb ? Nu posed abilitatea de a ma metamorfoza dupa bunul plac…Ar fi fost o chestie interesanta totusi … Si rau , si bun, si bleg, si destept, oricum ai fi , se gasesc persoane in care sa iti pui increderea, sa fii rabdator si pana la urma sa o iei in freza…Sa nu ajungi in situatia asta intrebi ? Pai , iti trebuie banisori cam tot timpul , sa spargi in stanga si dreapta cu toti , si o sa ii ai pe toti langa tine…A, cand ajungi in gaura , ce o sa faci zici ? Pai , stai si suferi singur, ce sa faci…Regreti ca ai fost bun cu toti , si ramai cu regretele, ca nu cred sa ii pese cuiva prea mult …

Dar cum mereu am crezut, cel putin , tot raul spre bine … Dar cat rau , si pana cand? Cine stie ? Da, soarta ti`o mai faci si cu mana ta , intr`adevar … Oricum ai face, orice ai face, de oameni, mai devreme sau mai tarziu , tot o sa te lovesti. Asa ca lasa`ma pe mine sa fiu “antisocial” cum zic unii , ca tind sa cred ca e mai bine asa… Atata timp in care nu am mai scris … De ce ? Chipurile, am trait experiente noi … Noi , la inceput , ca de final , acelasi pe care il cunosc prea bine … Cum cineva spunea, sa o iau de la capat…Tentant…Din nou, plec spre locuri noi , oameni noi …dar la un moment dat, tot ajungi sa tanjesti dupa “vechi” … mai devreme sau mai tarziu … De ce? Habar nu am …  Nu am atata scoala incat sa inteleg psihologia umana in cele mai adancite colturi si tenebre ale ei … Ca deeh , daca toti am fi destepti … Parca altfel ar sta lucrurile…O nota in plus de ironie adaugata aici …In tot de fapt.Si revin , nu ma plang , ci doar imi impartasesc ideile cu altii , care probabil sunt de aceeasi parere cu mine … Cred…Nici sa citesc ganduri nu pot … Pacat , si asta ar fi fost interesant … Intotdeauna m`am intrebat , ce cred altii despre mine, cu adevarat … Ca pe fata, toti iti zambesc si`ti spun ca esti de treaba …. Pe viitor, poate vom fi ajutati de tehnologie…Dar din nou, nu vom avea acces, pentru ca suntem prea incuiati sa o folosim si in alte scopuri . Pana data viitoare, raman cu impresia si merg sa caut “binele” ala care ar fi trebuit sa vina cu noul an … Ma rog , vorbesc prostii , mai trebuie sa`mi fac putina ordine prin ganduri si mai departe mai vedem dupa…

 
Leave a comment

Posted by on January 7, 2015 in Uncategorized

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,