Ganduri, partea a 2-a

E cam 2 dimineata…Ce chestie ciudata, cu ore inainte, ore inapoi. Organismul simte schimbarea , desi eu sunt obisnuit cu astfel de ore tarzii … O intrebare la care chiar de vreau sa gasesc un raspuns , nu reusesc … Oare , cand ne dam seama ca am gresit , de ce suntem maestri in a “repara” greselile” , cu alte greseli ? De ce continuam sa facem totul gresit , pe dos , dandu-ne silinta sa “reparam”, dar de atata indarjire, de fapt gresim si mai tare?

A trecut deja ceva timp … mai exact … 2 luni . 2 luni tampite…3 luni…In care am tot ramas cu un gol … Un gol in mine … Un gol ce am crezut ca-l voi umple…Dar am gresit . Din nou. Specific mie , dandu-mi silinta sa fac “ceva” sa fie bine , am dat cu batul in balta mai grav ca nici o data. I-am dat un sut , atat de tare , incat s-a propulsat atat de departe. I-am dat o palma-n suflet , i-am lovit chipul si inima cand fix nu trebuia. Specific mie. Si nu , nu fizic…Psihic, sufleteste, emotional … Stiu , ti-am gresit de atatea ori … De atat de multe ori…. si desi am constientizat asta prea tarziu, mereu am incercat sa “repar” asta…Sa fac ceva sa nu te mai ranesc. Si da , poate e prea tarziu , si da , stiu , candva, vei citi randurile astea. Da, orgoliul prostesc din mine , “barbatia” nu m-a facut sa recunosc greselile, sa ma apropii mai mult de tine si sa te las in sufletul meu … si toate sub un pretext cat se poate de copilaros si de prostesc : “asa sunt eu” . Nu , nu ai fost vinovata de nimic , de absolut nimic din ce mi s-a intamplat inainte sa te cunosc. Nu , nu ai fost vinovata cu nimic pentru schimbarile ce s-au intamplat cu mine … Nu a fost vina ta , dar s-au revarsat asupra ta , toate greselile mele. Te-am iubit. Sincer. Din inima si sufletul meu. Asa cum am stiut . Cu mana pe suflet ti-o spun . Poate , ar mai fi fost file din povestea noastra ce ar fi trebuit sa le scriem impreuna. Poate ne-am fi implinit visurile. Poate ar fi fost bine. Dar e tarziu. Din nou , eu am fost dobitocul ce-a stricat absolut tot . Si da , imi pare rau . Poate n-am avut curajul sa iti spun vreodata in fata, cat de mult regret, cat de rau imi pare , pentru toate ranile ce ti le-am provocat de-a lungul anilor ce am fost impreuna, in tot acest timp ce ai fost langa mine . Poate lacrimile ce nu le-as mai fi putut tine sub fraul “tariei” , poate vocea tremuranda, poate sufletul meu asa incalcit si negru nu m-au lasat…poate din cauza orgoliului cretin , ce ma face sa fiu asa cum sunt acum. Poate…din cauza ca ti-am gresit si te-am ranit atat de mult in acest timp , incat am crezut ca nu ma vei putea ierta vreodata…Si totusi, ai facut-o de fiecare data…Dar am fost prea prost sa vad. Sa vad cate sacrificii , cate lucruri si tot ce ai facut pentru mine. Am fost prea orb . Dar da , vedem si intelegem dupa ce deja am pierdut acea persoana … Asa ne e firea…Bolnava…Imi pare rau ca nu ti-am spus in fiecare moment cat de frumoasa esti . Imi pare rau ca nu ti-am spus in fiecare secunda tot ceea ce insemnai pentru mine, ca vad tristetea din ochii si sufletul tau , cand “ma schimb” pe zi ce trece, ca te ranesc, ca iti fac rau. Regret ca nu ti`am luat chipul in maini , sa te sarut si sa iti spun tot ce am pe suflet …Regret toate momentele urate ce au fost provocate din vina mea , din vina felului meu bolnav si gresit de a fi , cu tine. Am multe regrete, si crede-ma ca nu mi-ar ajunge multe pagini , sa insir aici tot ceea ce simt , cum ma simt … Sunt prea multe de spus , si fara nici un rost, acum …. Si da, pentru toata dragostea ce ti-am purtat-o , asa cum am stiut eu , pentru toata iubirea ce am avut-o pentru tine , nu ” m-am mai tinut dupa tine” de data asta…Te-am lasat…Si am gresit enorm facand-o ……Dar stiu ca n-ai mai fi putut sa o iei iarasi de la capat . N-as mai fi putut sa continui sa iti gresesc, sa te ranesc, sa iti fac rau … Poate , acum iti e mai bine. Sper asta… Poate acum simti ce n-ai simtit destul de mult timp langa mine… Sper… Sper , sincer, ca te simti iubita…ca esti iubita…ca iti e bine, ca zambesti , asa cum o faceai odinioara, ca razi, ca esti fericita…ca esti TU .

Noi , oamenii , suntem niste creaturi ciudate. Da, creaturi. Suntem capabili de a iubi , de a gandi rational , de a lua decizii … Si totusi , tot ceea ce facem, tot ceea ce decidem , e spre distrugerea noastra si a celor ce ii iubim . Nu constientizam , nu intelegem, decat in momentul in care e prea tarziu . Decat in acel moment in care ramen ai nimanui, singuri , goi , fara “armura” noastra ce ne proteja , ce ne facea sa fim NOI . E trist, e tragic, e ceva bolnav… EGO-ul tampit ne face sa credem ca suntem “barbati” , ca sunteti “femei” , atunci cand luam decizia tampita si idioata de a nu ne recunoaste greseala , de a nu lasa din orgoliu, de a refuza sa comunicam ceea ce ne distruge armonia….. Credem ca le stim pe toate, ca le-am facut pe toate , dar toate aceste lucruri ne mai dau o palma si ne arata cat de neinsemnati suntem, si cat de putine cunoastem …

Imi e greu , imi e rau , incerc pe zi ce trece tot mai greu sa ascund ce ma apasa…Imi e greu in colectiv sa ascund toata tristetea , tot raul ce mi-l fac si l-am facut … Imi e tot mai greu , dar sper , ca doar atat mai pot , sa mai pot …. Am acele momente in care pur si simplu rabufnesc, si nu mai pot… Acele momente ca acum cand totul in mintea mea e vraiste, totul e alandala, e un haos total si nu mai pot ascunde asta, nu mai pot reactiona…Am momente cand “incerc” sa zambesc, sa glumesc, desi se vede clar cat de adanci sunt ranile ce mi le-am facut singur. Sper , sa-mi pot purta masca in continuare….

Nu ma inteleg. In momentele astea , absolut deloc..Nu stiu ce e cu mine, din nou. Pur si simplu, nu mai pot controla ce mi se intampla . Iar ca sa raspund catorva persoane ce m-au intrebat daca voi mai scrie …..Ma voi opri din scris , in acel moment in care voi scapa de prostia si cretinitatea ce ma defineste. Niciodata. Asta mi-e firea. Gresesc, foarte mult, si nu , nu imi las orgoliul tampit si prostesc, nu imi las prostia la o parte, sa imi recunosc greseala, sa ma deschid si sa ma “repar” in mainile ei . De teama, de frica, fug , ma indepartez, in loc sa fac opusul .

 

Iar pentru tine , aceste ultime randuri : Sper , din tot sufletul si toata inima, sa iti fie bine. Sa fii bine. Sa treci , desi n-o sa uiti , peste toata suferinta ce ti-am provocat-o , pentru tot raul ce l-am facut . As vrea, candva, sa te vad bine. Sa te vad fericita. Sa te vad razand . Sa te vad ca ti-ai implinit visul. Stii prea bine ca nu sunt un om rau, ci doar prost. Sper , ca vei reusi in tot ceea ce ti-ai propus , sau iti vei propune. Fii tare. Fii asa cum nu am putut sa fiu eu pentru tine, si tine intotdeauna minte : Pune-te TU pe primul loc … Imi e dor de toate locurile, de toate momentele noastre, de noi . Imi e dor sa te aud cum ma alintai, cum radeai , si tonul pe care ma strigai cand mai faceam cate o trasnaie…Imi e dor de tot ceea ce ai insemnat, de tot ceea ce ai fost pentru mine…Ai grija de tine … si stii , oricand iti va fi greu , iti va fi rau , nu face greseala pe care am facut-o eu , sa ma inchid in mine … Voi fi acolo … fie si pentru un cuvant, un moment, o clipa. Viata si asa e scurta, si ti-ai pierdut atatia ani cu mine… Doar , fa sa recuperezi tot timpul pierdut alaturi de cine merita cu adevarat, si fa sa-ti fie bine….Te rog, fii tare…Fii fericita !