Ratacit

  Ratacit….Ratacit intr`o mare de oameni…Habar nu am ce,de ce, din ce cauza, pentru ce…Actionez fara ratiune, fara sa stiu , fara sa vreau … Ca o rotita stricata dintr`un mecanism complex…Ca un spic batut de vant, din toate directiile, pe un camp infinit…Habar nu am de ce eu…Habar nu am de ce nu pot …Habar nu am cat am sa NU MAI POT … Cat? Cat poate indura un om ? Cat poate primi , duce, si trece peste? Cat poate suferi ? Cat se poate preface , ca totul e bine, cand de fapt pentru el iadul s-a dezlantuit pe pamant ? Cat?

Habar nu am de ce plec de acasa, nu stiu unde vreau sa merg , unde ajung, ce fac acolo si cum sa ajung inapoi….Nu mai stiu cum e sa Z A M B E S T I intr-adevar … Fara sa zambesti fortat, mascat , prefacut , ca si cum totul ar fi fost foarte bine, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat….

“Nu stiu de ce am facut jumatate din lucrurile pe care le-am facut…Dar stiu ca apartin acestui loc…inconjurat de cei ca mine,fosti detinuti,fugari, vagabonzi si ticalosi…pleava societatii…Nu trece o clipa fara sa ma gandesc la tine in vreun fel…Vreau sa-ti vad fata, sa-ti simt mainile in mainile mele,sa te simt lipita de mine…Dar stiu ca asta nu va mai fi…M-ai parasit…Nu te pot aduce inapoi.Ma misc ca un blestemat…Ma simt de parca ar fi o chestiune de timp.Nu stiu de ce scriu asta…Nu stiu ce poate iesi din asta…stiu ca nu te pot aduce inapoi…Dar nu stiu de ce ni s-a intamplat noua asta…Simt ca parca ar fi vina mea..ghinion,otrava…De mult nu-i mai sunt lumii de folos…       Ne inclestam cu disperare…Intr-o ultima incaierare…Traieste sau mori , in asta zi … Traieste sau mori , in asta zi ……”

 

Oameni….

    Oameni…In fiecare zi treci pe langa ei , grabit sau nu , spre servici , spre anumite locuri sau doar un simplu trecator. Peste tot , sunt oameni si oameni…Unii ii vezi grabiti, altii ii vezi pasind agale, cu privirea in jos , ochii goi , pierduti in ganduri…Oameni rai, oameni nepasatori, oameni buni , oameni simpli…

Dar cum e , cand esti unul dintre ei…Unul ce paseste nesigur cu fiecare pas,unul dintre oamenii simpli, unul dintre aceia, care a trecut prin destule, pe umerii caruia apasa ganduri istovitoare si amintiri chinuitoare…Cum e cand mergi cu ochii goi , ratacind pe strazi, nestiind unde te indrepti, in ce directie, sau de unde vii…Cum e , cand pleci de acasa, ajung intr`un loc, si te intrebi, de ce, sau mai ales cum ai ajuns acolo… Cum e , cand te straduiesti sa faci totul sa fie bine, sa vrei mai mult, sa stii ca e imposibil, dar totusi sa continui…Cum e , cand simti ca nu mai poti , dar totusi, in genunchi, cu ochii catre cer, zbieri , si impingi limita disperarii mai departe, indreptandu`te cu pasi repezi catre un declin mintal si psihologic total…Cum e, cand esti doar un om , cand nu esti ca toti ceilalti, nepasatori, si incerci cu strasnicie sa ascunzi , sa te prefaci si sa nu lasi sa se vada, ce razboi se intampla inauntrul tau…Oare, oricat de mult te`ai chinui, ai incerca, sa faci sa nu mai fii asa, sa fii nepasator, sa nu stii , sa nu vrei, sa nu poti , dar totusi , nu poti fi altul , nu poti fi ca ei…

Si mergi pe strada, pierdut in ganduri si pareri , mormai cuvinte intelese doar de tine, si toti te privesc ca pe un ciudat…Si esti si mai ciudat, pentru ca nu lasi fata asta a ta sa se vada, nu arati asta nimanui , si tuturor , te straduiesti sa le arati ca esti de fier, ca esti un dur, ca faci, ca spui, dar, esti doar un “copil” , trecut prin prea multe, incercat in continuare, ajuns la capatul puterilor, gol pe dinauntru si citindu`se pe fata ….nimic. Si mormai, si te privesc ca un ciudat, tu ii privesti, si ii vezi ca pe niste ciudatenii ale naturii , ca pe niste animale infometate si disperate, ce se sfasaie intre ele pentru o bucatica…de nimic. Astia sunt oamenii , pe zi ce trece, tot mai rai, tot mai disperati…Si mai sunt acei oameni, goi, acei oameni diferiti ,care , pe zi ce trece, observa in jurul lor totul , dar raman tacuti … Isi continua viata pe drumul lor, luptandu`se inauntrul lor cu ei insisi , cu mintea si trupul bolnav de o societate ce te distruge…

Doar sufletul , incearca sa te schimbe, te face sa fii diferit…doar sufletul , ce il tii ascuns adanc in tine, ce nu il lasi descoperit catre nimeni, ce nu il arati si e nestiut tuturor … Si totusi, cei din jur te fac sa nu fii cum esti , sa nu fii cum iti doresti, sa nu fii nimic din ce ai fost, sau ce vrei sa devii …Continua…Cazi , ridica`te…Cazi, ridica`te…Continua…Nu te lasa…Intr`o zi , poate o sa reusesti … poate o sa reusesti sa lepezi carapacea ce te strange, ce te face atat de trist, atat de ingandurat, atat de diferit…

Imi pare rau , si regret, ca am incercat sa par ceea ce nu am fost. Sunt doar un om. Un om simplu. Imi pare rau, ca nu ma pot controla. Nu pot si nu voi putea vreodata. Imi pare rau ca ma las coplesit de emotii ,desi nu imi doresc asta. Imi pare rau ca dau frau liber gandurilor fara ca macar sa am habar, despre ceea ce zic, si ranesc pe cei din jurul meu cu ele . Imi pare rau, ca sunt asa cum sunt. Imi pare rau pentru tot ….

 

 

 

 

 

Regret ca nu am mai putut posta, imi pare rau si imi cer iertare catre toti aceia ce mi`au citit randurile si s-au regasit printre ele. Voi continua, desi am mai spus`o dar nu am facut`o , sa scriu si sa descoperim fiecare, cum suntem de fapt. Voi continua sa incerc, sa fac lumea sa inteleaga, sa fie deschisa, sa ramana cum sunt si sa nu se schimbe. Salutari tuturor , si toate cele bune.

 

Absent…

    Dupa atat de mult timp … Dupa atat de multe intamplari si dupa atat de multe persoane noi in viata mea…Dupa atat de multe nopti albe si goale , asemeni sufletului meu, dupa atatea momente de furie si singuratate , va scriu iar….

E 4 dimineata….Alarma telefonului incepe a suna…Ma ridic rece si incet din patul atat de cald…Ies pe terasa…Imi aprind o tigare, privind luminile oraselelor din zare…Totul e intunecat si rece…Ca orice om care vrea mai mult in viata, am plecat de acasa…am plecat in recea si cruda strainatate…Ca orice om , pleci capul si accepti toate mizeriile celor din jur pentru un trai mai bun … Ca orice om , accepti sa fii batjocorit si chinuit doar pentru a’ti asigura un viitor…pentru bani, faci lucruri pe care nici nu ti le puteai imagina vreodata ca ai sa ajungi sa le faci … Acelasi om , cu ochii reci si goi, acelasi om vesnic cu tigarea aprinsa, inconjurat doar de fumul albastrui si mirosul de alcool … Acelasi om , bantuit de amintiri si intamplari….

Vechi fantome din trecutul crunt inca ma urmaresc….Vechi cunostiinte si oameni care acum imi spun vorbe de regrete…Vechi oameni care se caiesc, care vad drumul , si realizeaza ca nu le’am vrut niciodata raul … Vechi suflete care au cautat linistea si fericirea alaturi de alte persoane, dar care au realizat ca restul nu sunt la fel…Si imi e greu … Si ma doare…Ma doare sa vad suferinta in sufletele altora, dar stiu ca nu pot face nimic … Nu mai pot face nimic sa ii ajut , pentru ca nimeni nu i’a silit sa faca acele alegeri … Doar ei … Si doar ei singuri pot reveni pe calea cea dreapta… Doar ei pot face sa se schimbe, si doar pentru ei trebuie sa o faca…

Totul e rece si gol… Niciodata banii nu aduc fericirea…Niciodata nu m’am injosit pentru bani , pentru nimeni si nimic in lume…si da, o sa renunt ….Niciodata nu am avut atata tarie sa trec peste tot si toate, si totusi , in fiecare zi descopar ca sunt altul, ca vad lumea cu alti ochi , si vad cum persoanele sunt din ce in ce mai rele si mai goale…In fiecare zi, vad tot mai putini ‘oameni’ , si tot mai multe bestii ce merg pe doua picioare, cu coltii ascutiti , gata sa sfasaie pe oricine le sta in cale…Tot mai multe bestii care prin orice mijloace incearca sa faca rau , pentru pura placere de a’i vedea pe altii suferind…Tot mai putini oameni raman in aceasta lume pustie si goala, in aceasta lume rece si rea…Tot mai putini…Si ma rog pentru aceia ce raman neschimbati , pentru aceia cu sufletul pur si cald, pentru aceia care dau o mana oricand si oricui are nevoie de ajutor….Le multumesc tuturor celor ce raman neschimbati, cu tot raul din jurul lor, celor care in fiecare dimineata gasesc puterea sa mearga mai departe, celor care gasesc incredere in fortele lor si nu uita cine sunt…Iar tuturor celor care vor sa se schimbe, intotdeauna le voi intinde o mana, le voi spune o vorba buna, si va rog si pe voi , dragii mei cititori , sa faceti la fel … Nu putem schimba lumea, dar putem schimba lumea din ea….Nu deveniti prada celor rai, celor care va vor raul … Zambiti’le , si spuneti’le o vorba buna…Niciodata nu purtati pica si dusmanie … Asta nu va va ajuta cu nimic…Doar va va face unul dintre ei, cu sufletul plin de rautate si mizerie….Ramenti aceeasi oameni, cu capul sus , simpli si buni ….. (Va urma…)

 

Va multumesc tuturor celor care inca imi cititi articolele , si imi pare sincer rau ca nu v’am mai putut incalzi sufletele si inimile cu aceste randuri rostite din suflet…Va multumesc inca o data pentru ca imi sunteti alaturi , si va doresc toate cele bune voua si familiilor voastre.